O reprezentare pe înţeles a zodiacului

Alexandru Boroiu, prof. univ. habil. dr. ing.

Departamentul Autovehicule și Transporturi,

Facultatea de Mecanică și Tehnologie

21 septembrie 2026

(timp de lectură: 15 min)

    Dorinţa de a oferi o reprezentare pe înţeles a zodiacului a fost iniţiată de vizualizarea monumentului Kilometrul Zero din curtea bisericii Sfântul Gheorghe cel Nou din Bucureşti (biserica în interiorul căreia a fost identificat mormântul lui Constantin Brâncoveanu). Biserica se află chiar în centru, cam la jumatatea distanţei dintre magazinul Unirea şi Spitalul Colţea.

    Monumentul este o reprezentare a Zodiacului: sfera cerească, cu axa polilor cereşti (care este identică cu axa Pământului) orientată (corect) spre Polul Nord ceresc (spre Steaua Polară, adică la 45° faţă de verticală, corespunzător poziţiei ţării noastre pe paralela 45°) şi cu un „brâu zodiacal” în zona ecuatorului, pe care sunt dispuse cele douăsprezece zodii.

    Un privitor avizat va fi surprins de faptul că această zonă sferică pe care sunt reprezentate zodiile este dispusă perpendicular pe axa polilor (deci în planul ecuatorial), în loc să fie dispusă într-un plan situat la 23.5° faţă de ecuator (adică în planul eclipticii).

    Iar un privitor şi mai avizat va observa şi faptul că meridianul ce pare a fi cel corespunzător solstiţiului de vară se află la începutul zodiei Rac, ceea ce, pentru o reprezentare a zodiacului pe sfera cerească nu este corect (pentru că aici trebuie reprezentat obligatoriu zodiacul astronomic, la care solstiţiul de vară corespunde începutului zodiei precedente - Gemeni). Şi ar mai observa că celelalte două cercuri mai subţiri nu au decât rol constructiv, nu au nicio semnificaţie în legătură cu sfera cerească.

    Trebuie să reamintim faptul că planul ecuatorului ceresc coincide cu planul ecuatorial al Pământului, că axa de rotaţie a bolţii cereşti coincide cu axa de rotaţie a Pământului, dar şi faptul că planul eclipticii (în jurul căruia sunt dispuse constelaţiile zodiacale) coincide cu planul de revoluţie al Pământului şi este dispus la 23.5° faţă de planul ecuatorial. Deci ar fi trebuit ca acel „brâu zodiacal”  să fie înclinat faţă de planul ecuatorial la 23.5°!

    Explicaţii absolut lămuritoare cu privire la constelaţiile zodiacale, la Zodiacul astrologic versus Zodiacul astronomic, la aşa-numita „a 13-a zodie” (constelaţia Ophiucus), la modificarea poziţiei zodiilor pe ecliptică datorită mişcării de precesie a echinocţiilor pot fi găsite în articolul:  https://ziarul-online.com/2025/10/31/a-fost-descoperita-a-13-a-zodie-horoscopul-e-gresit-cu-o-zodie-chiar-asa/.

    Iarăşi, este de precizat faptul că reprezentări ale Zodiacului pe sfera cerească sunt destul de rare (la noi în ţară este doar cea aflată în discuţie), dar reprezentări într-un plan la nivelul solului (deci fără nicio săgeată care să indice Polul Nord) sunt numeroase, aşa cum este şi fântâna din centrul Piteştiului. Aceasta însă este realizată destul de nerelevant şi chiar incorect, ceea ce face ca aproape nimeni să nu înţeleagă faptul ca acolo e un Zodiac, că sfera aceea mare este planeta Pământ (dar cu axa de rotaţie orientată spre Sud!) şi acea sferă mai mică este Luna (care, deşi păstrează proporţiile, este prea apropiată de Pământ, astfel că pare mai degrabă un apendice). Zodiacul în sine poate fi considerat corect (nefiind o reprezentare pe sfera cerească, ci o proiecţie), însă asocierea cu cele două sfere de sus este total neinspirată.

    Revenind la reprezentările cu sfera cerească, aici este vorba de un zodiac astronomic (la care se ţine cont de poziţiile celor 12 constelaţii zodiacale), pentru care apar o serie de probleme de rezolvat:

1 – axa sferei să fie orientată spre Polul Nord ceresc, iar acest lucru depinde de latitudine: unghiul faţă de planul orizontului va fi egal cu latitudinea locului;

2 – planul eclipticii (pe care sunt dispuse constelaţiile zodicale) trebuie să fie înclinat cu 23.5° faţă de planul ecuatorial;

3 – dacă cele 12 constelaţii zodiacale sunt reprezentate prin imagini sau simboluri (nu prin configuraţia stelelor principale), lucrurile sunt simple şi se rezolvă ca în cazul analizat mai sus; dar în cazul reprezentării constelaţiilor prin legăturile dintre principalele stele componente, lucrurile se complică, pentru că sunt total diferite de cazul unui glob pământesc: ceea ce se vede în interiorul sferei trebuie reprezentat pe exteriorul ei! Aceasta ar impune ca aceste constelaţii să fie văzute ca şi cum globul este transparent, adică s-ar vedea nişte imagini în oglindă faţă de cum se văd din interiorul sferei, unde ne aflăm şi de unde privim bolta înstelată. Se preferă o altă soluţie: imaginile constelaţiilor sunt reprezentate exact ca cele de pe interiorul sferei (o constelaţie privită separat apare exact cum ştim, dar constelaţiile vecine apar în poziţie opusă).

    E suficient să privim pe globul de jos constelaţiile Leu şi Rac şi se înţelege tot ce s-a explicat la punctul 3.

4 – Ca urmare a mişcării de precesie a echinocţiilor (care are o periodicitate de cca 26.000 de ani), în ultimii 2.000 de ani zodiacul s-a rotit cu cca o zodie: echinocţiul de primăvară nu mai corespunde începutului constelaţiei Berbec, ci începutului constelaţiei precedente, Peşti (sau, mai simplu: nu se mai află la sfârşitul constelaţiei Peşti, ci la începutul ei, urmând ca în câteva sute ani să ajungă în dreptul Vărsătorului); la fel: solstiţiul de vară s-a mutat de la intrarea în Rac la intrarea în Gemeni; echinocţiul de toamnă s-a mutat de la intrarea în Balanţă la intrarea în Fecioară; solstiţiul de iarnă s-a mutat de la intrarea în Capricorn la intrarea în Săgetător

    Acest lucru este foarte important pentru cazul unui Zodiac reprezentat pe sferă, căci punctul cel mai înalt (situat cel mai spre Polul Nord) coincide cu solstiţiul de vară: deci nu mai este punctul dintre Gemeni şi Rac, ci punctul dintre Taur şi Gemeni!

5 – Construirea unei zone cereşti doar pentru Zodiac permite amplasarea doar a brâului zodiacal, care are o lăţime de 8.5° de o parte şi de alta a eclipticii, adică zona sferică respectivă se va întinde între latitudinile de 23.5 - 8.5 = 15°, respectiv 23.5 + 8.5 = 32°. Această reprezentare permite depăşirea problemei de la punctul 3: pot fi reprezentate pe interiorul brâului zodiacal cele 12 constelaţii exact aşa cum se văd de pe Pământ şi pot fi dispuse exact în ordinea corectă (ele apar succesiv pe boltă pe măsură ce aceasta se roteşte de la Est către Vest).

    Toate aceste consideraţii au permis realizarea machetei funcţionale prezentate în figurile de mai jos, unde se văd următoarele:

1 – săgeata polilor cereşti este orientată la 45°, spre Steaua polară (orientare valabilă pentru poziţia ţării noastre pe globul pământesc);

2 – planul eclipticii, faţă de care, de o parte şi de alta, este construit brâul zodiacului, este înclinat la 23.5° faţă de planul ecuatorial;

3 – punctul cel mai înalt de pe ecliptică (corespunzător solstiţiului de vară) este plasat între constelaţiile Taur şi Gemeni, nu între Gemeni şi Rac (aşa cum este în cazul zodiacului astrologic);

4 – cele 4 meridiane cereşti prin care a fost construită sfera cerească sunt dispuse la 90°, astfel ca cele 4 puncte de intersecţie dintre ecuatorul ceresc şi ecliptică să corespundă punctelor echinocţiale şi punctelor solstiţiale (meridianul ceresc de 0° corespunde echinocţiului de primăvară – începutul constelaţiei Peşti, nu cum este în zodiacul astrologic, unde coincide cu începutul constelaţiei Berbec; solstiţiul de vară este la intrarea în Gemeni, nu în Rac; echinocţiul de toamnă este la intrarea în Fecioară, nu în Balanţă; solstiţiul de iarnă este la intrarea în Săgetător, nu în Capricorn).

5 – constelaţiile zodiacale au putut fi reprezentate absolut corect pe interiorul brâului zodiacal, iar pe exterior au fost reprezentate semnele zodiacale şi denumirea acestora.

6 – sfera cerească poate fi rotită în jurul axei, ceea ce permite poziţionarea sa astfel încât în orice moment (o anumită lună şi o anumită oră) să poată fi adusă constelaţia zodiacală  corespunzătoare în dreptul Soarelui (privit de pe Pământ – mica sferă roşie din centrul sferei celeste).

    Prin rotirea sferei în poziţia ce corespunde unei anumite luni şi unei anumite ore se va înţelege că la acel moment constelaţia zodiacală în dreptul căreia se află Soarele nu poate fi văzută, căci ea nu poate fi văzută în timpul zilei, doar în timpul nopţii! Şi se va înţelege faptul că doar iarna pot fi văzute zodiile de vară (Taurul, Gemenii, Racul...), care vor culmina foarte sus (la o înălţime de maxim 45° + 23.5° = 68.5°), deci vor fi vizibile mai multe ore, pe când cele de iarnă (Scorpion, Săgetător, Capricorn...) pot fi văzute doar vara, dar pentru puţine ore şi la o înăltime foarte joasă (ele vor culmina la o înălţime de maxim 45° - 23.5° = 21.5°).

    Astfel, se înţelege că dacă se realizează un zodiac pe sfera cerească (reprezentare tridimensională) este obligatoriu să se lucreze cu zodiacul astronomic, pe când într-o reprezentare plană, la nivelul solului, reprezentarea poate fi şi în concordanţă cu zodiacul astrologic (la ambele, echinocţiul de primăvară este în 21 martie, sau la o diferenţă de maximum 1-2 zile, dar el corespunde intrării în Berbec la cel astrologic şi intrării în Peşti la cel astronomic).

    A fost proiectat  astfel un instrument original, cu o reprezentare absolut fidelă a constelaţiilor zodiacale, ce poate fi utilizat ca material didactic pentru înţelegerea mişcării stelelor pe bolta cerească.

    Dar, mai mult de atât, s-ar putea realiza un monument spectaculos după acest proiect, care aduce în plus faţă de cel de la Bucureşti următoarele trei lucruri:

1 – poziţionarea corectă a Zodiacului pe sfera cerească;

2 – reprezentarea constelaţiilor zodiacale pe interiorul sferei cereşti, deci în conformitate cu realitatea;

3 – posibilitatea rotirii sferei cereşti în jurul axului central, ceea ce permite o mult mai bună înţelegere a constelaţiilor zodiacale, dar şi a întregii bolţi cereşti, în general.

    Dar, cel mai important, vor putea fi explicate mult mai pe înţeles principalele mişcări ale Pământului - de rotaţie, în jurul axei proprii şi de revoluţie, în jurul Soarelui, ca şi mişcarea de precesie a echinocţiilor.