I’m a trainer. What’s your superpower?

Despre profesori. Despre educație. Despre știință

 

Adrian Clenci, prof. habil. univ. dr. ing.

Departamentul Autovehicule și Transporturi,

Facultatea de Mecanică și Tehnologie

26 septembrie 2025

(timp de lectură: 10 min)

 

În cele ce urmează voi prezenta câteva dintre gândurile mele referitoare la ce înseamnă să fii profesor. Într-o oarecare măsură, la 27 de ani de la debutul carierei mele didactice, o resimt ca pe o datorie. A trebuit, de-a lungul timpului, să-mi răspund la multe întrebări referitoare la această meserie vocațională… Am ajuns, așadar, la anumite concluzii pe care le-am prezentat în cadrul „Engineering Trainers’ Convention” din 16 octombrie 2019, la Renault Bucharest Connected. Mărturisesc, m-am simțit onorat să fiu invitat de Renault Romania la acest eveniment, însă, în primă instanță, am resimțit și o oarecare angoasă pentru că până în acel moment, nu așternusem pe hârtie, într-o manieră sistematică, gânduri despre calitățile unui bun profesor – eu, unul dintre cei trei conferențiari invitați în cadrul acestui eveniment, având o misiune clară: să abordez motto-ul convenției („I’m a trainer. What’s your superpower?”), altfel spus, să răspund la întrebarea „care sunt calitățile unui bun profesor?” Cred că fiecare profesor trebuie să aibă un răspuns la această întrebare simplă. Însă, dacă întrebarea este formulată simplu, prin câteva cuvinte, răspunsul nu e atât de ușor de dat și, bineînțeles, poate diferi, în funcție de mulți factori...

 

În fine, în 2019 am îndrăznit și eu (ca mulți alții, înaintea mea) să furnizez câteva răspunsuri pe baza propriilor trăiri la catedră, pe baza lecturilor mele, iar acum, când scriu aceste rânduri, retrăiesc emoția pe care am resimțit-o când am realizat slide-urile cu care mi-am susținut discursul. Sper din tot sufletul ca cele pe care le veți vedea mai jos să contribuie întrucâtva, într-o manieră pozitivă, la alimentarea dezbaterilor pe acest subiect. Eu m-aș bucura să pot dezbate subiectul și prin viu grai, așadar, invit cititorii să mă contacteze direct. De altfel, acum, când scriu, realizez că tema abordată se tratează (mult) mai ușor în cadrul unei prelegeri, urmată de o dezbatere decât în cadrul unui (scurt) articol...

 

În încercarea mea de a trata subiectul aș începe prin a spune direct că harul pedagogic nu poate suplini, după părerea mea, lipsa de substanță a celui care se află în poziția de a fi profesor. Așadar, primul aspect ce merită subliniat încă din capul locului este cunoașterea în profunzime a noțiunilor predate. O să revin la aspectul acesta pentru că un astfel de nivel de cunoaștere se atinge după ani de muncă reală (lecturi, dezbateri, experimente proprii…). Teorii pe care o bună bucată de vreme ai considerat că le stăpânești se dovedesc uneori a avea « fațete » mai puțin vizibile, care se lasă descoperite numai după îndelungi reflecții… or tocmai aceste reflecții sunt necesare pentru a-ți putea permite să fii în fața studenților, pregătit pentru orice întrebare - numai de-ar veni ! 😊 Altfel spus, aș introduce prima trăsătură esențială a profesorului : înclinarea sa către reflecție, dorința sa de a întoarce pe toate fețele o idee, o teorie, un concept, atracția sa către adevărata cunoaștere, adică cea de profunzime, din care rezultă, după părerea mea, și cea de-a doua trăsătură esențială a profesorului: abilitatea de a genera reflecții în mințile celor cu care interacționează.  Toate acestea pentru a putea discerne, discernământul fiind – în opinia mea – cea mai importantă abilitate cognitivă pe care un om o poate dezvolta de-a lungul vieții. Nu poți avea discernământ dacă nu ai proprietatea cuvintelor, a termenilor folosiți, a teoriilor/conceptelor predate, nu-i așa?

 

În prezentarea pe care am făcut-o în cadrul  „Engineering Trainers’ Convention”, la Renault Bucharest Connected am simțit nevoia să fac un exercițiu de semantică pentru a mă asigura că folosesc în mod potrivit conceptele cu care am fost provocat de către organizatorii convenției.

 

Așadar, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, am analizat semnificația următorilor termeni:

• „training/trainer”, „formare/formator”. Legat de cel de-al doilea set, sigur, formarea înseamnă „pregătire, instruire, educare”, însă, în egală măsură, se referă și la „operația de a da (unei piese) forma potrivită” – am simțit nevoia de a pune între paranteze faptul că explicația se referă la o piesă pentru că nu am dorit să limitez percepția sa, ea fiind valabilă și pentru formarea oamenilor, nu-i așa? În fine, prima întrebare pe care am pus-o a fost: „care-i forma potrivită?”. Apoi am continuat cu verbul „a forma = a da ființă, a lua ființă, a crește, a educa, a transforma”. Pe mine, „a da ființă” m-a dus cu gândul la „formator”: așadar, cineva formează pe cineva; am continuat: „a crește, a educa” m-au făcut să mă întreb „până când?, se oprește vreodată?”; finalmente, „a transforma” m-a condus la întrebarea „din ce, în ce?”. Dacă analizăm forma reflexivă a verbului luat în discuție („a se forma”), atunci, discutăm și de „autoformare, așadar, formare în autonomie”.
• „educație”: ...„influențare sistematică și conștientă a dezvoltării intelectuale, morale...” Uneori pentru a sublinia anumite cuvinte/expresii reformulăm; de data aceasta am reformulat folosindu-mă de o expresie cu conotație negativă: „manipulare” Am făcut-o pentru că astfel am putut puncta alte trăsături esențiale ale profesorului: integritatea, altruismul, în fine, calitatea umană înaltă pentru că profesorul manipulează spirite, altfel spus, lucrează cu spirite. Și tot reflectând la aspectele astea, mi-a venit în cap expresia „the dark side of the force” pentru că un „profesor” (ghilimelele sunt pentru a fi evident că ne referim la un personaj negativ) poate seduce și către această parte întunecată... De ce? Din multe motive, unul dintre ele putând fi chiar nevoia de a se pune în centrul atenției, de a se hrăni cu sufletele studenților... or asta e orice dar nu dovadă de altruism...

 

Revin la expresia de mai sus, scrisă în limba engleză doar pentru a introduce o alta, preluată din aceeași serie de filme (Star Wars):

De ce? Pentru că așa am salutat audiența la momentul prelegerii mele: „May the FORCE be with you!”. Am ales această formulă de salut pentru că am vrut să arăt cum o imagine hazlie devine, de fapt, un pretext pentru o discuție foarte serioasă despre Newton și cel de-al doilea principiu al mecanicii newtoniene, la care se ajunge aproape pe nesimțite, adică fără vreun stres prea mare pentru studenți. Evident, nu o să reiau aici întreaga discuție legată de variația în timp a cantității de mișcare și de dinamica punctului material de masă variabilă, însă, subliniez că scopul a fost reflecția... or, nu aceasta este misiunea principală a unui profesor?

 

Atuul jocurilor, al imaginilor hazlii este că prin intermediul lor se evită, în anumite momente, plictiseala care riscă să se instaleze printre studenți. Deci, o altă cerință pe care aș trece-o în fișa postului unui profesor este să nu plictisească. Profesorul trebuie să se preocupe pentru a evita plictiseala auditoriului, fără ca aceasta să însemne că e necesar să transforme cursul într-un stand-up comedy. Uneori găsește soluții, alteori nu. Nu există o rețetă universală; dacă ar exista, am folosi-o toți și lucrurile ar fi simple. Există numai o preocupare continuă a profesorului de a transmite eficient mesajul.

 

Continuând, mai spuneam că scopul oricărei activități de formare este, finalmente, crearea a ceea ce s-ar putea numi „om frumos”.

Să analizăm, așadar, imaginea/desenul de mai sus! - mulțumesc și aici autorului, prietenului meu, Răzvan Mitulescu !

 

Desigur, fiecare dintre noi este, într-o oarecare măsură, propria sa creație! Da, pentru ca educația/formarea fiecăruia dintre noi este și un act de voință, un exercițiu de disciplină, nu-i așa? Așadar, după cum spunea Gabriel Liiceanu, suntem răspunzători pentru harta creierului nostru cugetător, pentru ideile cu care-l hrănim și pentru cele pe care le produce… Liiceanu vorbește despre eul primit și eul construit… La acesta din urmă mă refer eu… dar cu ce e construit? Să remarcăm în desen „uneltele” (ghilimele pentru că, desigur, am folosit termenul „unelte” cu sensul său figurativ): ei bine, de unde provin ele?! Cine ni le furnizează? Sau cine ni le-a furnizat? Iată o întrebare al cărei răspuns conduce din nou către învățător/maestru/profesor/formator/trainer…

 

Iar, finalmente, toate acestea pentru ce? Păi pentru viață după cum o spune foarte frumos Seneca…

 

Deci, în prezentarea mea, am ținut neapărat să ating și subiectul „maestru-discipol”, evocând trei mari personalități ale României:

 

Noica: „De învățat înveți multe de la toți. Dar profesor nu este decât cel care te învață să înveți…”

 

Liiceanu: „Când studentul de odinioară își evocă profesorul, la ce anume se gândește el mai întâi?

               La gesturile acestuia?

               La intonația vocii lui?

               La cele spuse?

               La mimică?...

Pesemne că în chip spontan la toate laolaltă, pentru că altminteri cum s-ar alcătui în noi „imaginea” profesorului?…

... A fost un profesor mare (Henri Wald), dacă acceptăm că suprema condiție a măreției profesorului este să nu plictisești. Or, e limpede, poți să nu plictisești prin ce spui sau prin cum spui. Când ambele se unesc, avem de-a face cu genii ale catedrei…”

 

Eu mi-am îngăduit să adaug că poți să nu plictisești și prin ce faci sau cum faci...Pentru că, nu-i așa, profesorul nu doar conferențiază dar și face (cercetări, lucrări de/în laborator...)

 

Pleșu: „Am avut câteva întâlniri care m-au marcat… un început de căutare în prezența unui interlocutor care avea un mod foarte înțelept de a stimula căutarea. Vorbea puțin, tot ce spunea începea cu formula „cred că”, iar asta m-a impresionat de la început pentru că nu juca partitura celui „edificat”, instalat într-o doctrină de beton, la care trebuia doar să te raportezi cuminte, printr-o adeziune formală. Nu, fiecare afirmație a lui era interogativă, dubitativă, nu în sensul că el nu avea o credință fermă, ci în sensul că nu dorea să-i reducă interlocutorului libertatea de a cauta cu instrumentele proprii.”

 

Iar în finalul prezentării, am sumarizat „superputerile” unui profesor:

 

• să-i facă pe ceilalți (elevi/discipoli) să înțeleagă (lumea) „coborând” în mijlocul lor;
• să deprindă arta comunicării astfel încât să poată transmite cele mai înalte gânduri în forma cea mai simplă cu putință; altfel spus, să fie un mediator între marile minți ale umanității și elevii săi;
• să-i pună pe alții pe gânduri, i.e., să genereze reflecții;
• să aibă discernământ, i.e., să diferențieze ferm între bine și rău, între adevăr și minciună, pentru a putea ilustra contrastul între modele și rebuturi (cunoaștere mimată, pseudo-știință...)
• să nu plictisească.

 

Și câte altele nu s-ar mai putea spune despre această meserie nobilă, provocatoare, care – desigur – trebuie să fie în centrul atenției oricărei societăți (era să zic „țări”)... pentru că, într-o oarecare măsură, societatea este oglinda școlilor sale; și dacă așa este, noi, profesorii/formatorii, ne asumăm cu responsabilitate starea sa actuală?

Închei acest text folosindu-mă de o expresie din lumea super-eroilor (asta pentru că cei de la Renault m-au provocat cu superputerile unui profesor): „With great power comes great responsibility”... pentru care am solicitat co-pilotului Word o traducere care să nu fie ad-litteram – și iată ce mi-a propus:

 

« O variantă artistică, cu tâlc românesc, pentru expresia „with great power comes great responsibility” ar putea fi:

„Cine poartă greutatea puterii, poartă și jugul răspunderii.”

Această formulare reflectă echilibrul între privilegiu și datorie, reamintind de înțelepciunea populară: „Unde-i putere, acolo-i și răspundere de dus." De asemenea, evocă imaginea tradițională a jugului, asociată cu responsabilitate și trudă, rezonând cu profunzimea limbii române. »

 

Ce părere aveți de răspunsul co-pilotului Word ?... Asta numai pentru a genera alte reflecții referitoare la rolul profesorului în epoca AI...

 

P.S. Unele dintre ideile de mai sus au fost evocate în cadrul următoarelor prezentări, realizate de-a lungul timpului:

A. Clenci - EDUCATION NEVER ENDS. JUST EVOLVES – Prezentare realizată la Renault Bucharest Connected la data de 16.10.2019

A. Clenci, R. Niculescu, B.N. Nicolescu - MATHEMATICS FOR THE EDUCATION OF THE ENGINEERS IN THE 21ST CENTURY? – EduWorld 2018 – The 8^th International Conference

A. Clenci, R. Niculescu, C. Zaharia - ON THE EDUCATION OF THE AUTOMOTIVE ENGINEER THROUGH PROJECT-BASED APPROACH – EduWorld 2016 – The 7^th International Conference

A. Clenci - Despre LEGĂTURA dintre PREUNIVERSITAR ȘI UNIVERSITAR, prezentare realizată în cadrul unui workshop organizat la Universitatea din Pitești în colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean din Argeș, intitulat Educația : Quo-vadis ?, aprilie 2019